De ce unii au dreptul la tratament oncologic, iar alții nu? Cazul unei bătrâne din Speranța
„Pe „tanti Silvia” , așa cum o numeam eu, am avut-o deseori ca și pacient în timpul gărzilor efectuate la centrul de permanență. Pot confirma faptul ca diagnosticele dânsei sunt cât se poate de reale, la fel și simptomatologia pe care o acuză. Un carcinom hepatic cu metastaze nu este ceva închipuit, iar durerile pe care le acuza o aduceau deseori la noi, tremurând, slabită și cu lacrimi în ochi. Am ajutat-o cu cât am putut, i-am administrat perfuzii cu calciu, vitamine, antispastice, antiemetice, chiar dacă nu ne-a cerut-o niciodată. Nu înțeleg de ce nu a fost monitorizată corespunzător în cadrul unei secții de specialitate și nici nu emit ipoteze. Cert este că femeia are nevoie de un tratament de specialitate, chiar de-ar fi și paleativ. E inuman să nu poți mânca nici o jumătate de banană pe zi din cauza durerii constant resimțite, nu cred că și-ar dori nimeni să treacă prin ceea ce trece biata femeie.”.
Sperăm ca acest caz să îi sensibilizeze pe cei care pot, din pix, să schimbe un destin. Boala nu ține cont de bogăție sau sărăcie, de rasă, sex, profesie. Nedea Silvia este doar unul din multele cazuri de oameni care, resemnați, își duc boala pe picioare. Oricine poate fi în locul acestei femei și oricine poate și are dreptul la niște condiții umane de tratare a bolii de care suferă.
da de unde atita dreptate aceasta batrina chiar e o doamna superba cu un caracter fffff frumos si mult mult bun simt nu conteaza ce ietnie esti nu conteaza cum arati conteaza bunele maniere eu le multumesc din suflet celor care s e implica pentru aceasta doamna saraca nu are nici un sprijin e mereu singura si neajutorata mereu o vedeam dimineata pe autobuz dar de la un timp nu a mai fost vazuta de nimeni
Felicitari !
Avocatul Poporului- Biroul Teritorial Bacau s a sesizat din oficiu si va intreprinde demersurile necesare pentru respectarea dreptului la ocrotirea sanatatii, prevăzut de art. 34 din Constitutie.
Desi este de ,,etnie” este o bătrână cu mult bun simt,tremura de frig si de boala in fata cimitirului sau in fata magazinului Profi.N-am mai intalnit-o demult.
Hristos a înviat, domnule Iosub!
Nu am cuvinte să vă mulțumesc pentru implicarea de care ați dat dovadă în acest caz. Ați dovedit încă o dată că – mai presus de jurnalist – sunteți OM. Să vă dea Dumnezeu răsplată după inima dumneavoastră mare!
Dacă și ”concurența” s-ar apleca mai mult asupra unor astfel de probleme și ar lăsa în plan secundar atacurile politice și articolele de can-can despre diverși decidenți locali, poate că asemenea orori nu s-ar mai auzi zi de zi în această țară în care dreptul la viață a devenit cu adevărat un lux pentru cei lipsiți de potență financiară.
Mulțumiri, respect și numai urări de bine!
E.S.