CMJ Neamț: Cercetări la cele mai vechi situri de exploatare de sare din lume
În cadrul unui proiect pe care Complexul Muzeal Județean Neamț îl are cu Universitatea din Regensburg (Germania) au fost efectuate scanări geomagnetice la siturile de exploatare a sării de la Țolici și Lunca, jud. Neamț (cele mai vechi exploatări de sare din lume, utilizate neîntrerupt de peste 8000 de ani).
Pe teritoriul satului Ţolici, din comuna Petricani, în urma unor cercetări efectuate la începutul anilor 2000, au fost identificate mai multe izvoare de apă sărată. În vecinătatea unuia dintre ele, situat într-o vale aflată la vest de sat, au fost identificate şi materiale arheologice, care indicau faptul că această sursă de sare a fost cunoscută încă din preistorie. Având în vedere importanţa acestor vestigii, în 2007 au fost efectuate primele cercetări sistematice sub egida Complexului Muzeal Judeţean Neamţ. În proiectul care viza cercetările de la Ţolici au fost cooptați o serie de cercetători din Franţa, preocupaţi de arheologia sării. Săpăturile s-au desfăşurat în trei campanii distincte (2007, 2008, 2010), care au avut ca principale obiective stabilirea etapelor de frecventare a acestui punct de exploatare a apelor sărate, durata utilizării sale, dar şi o reconstituire a mediului ambiant din preistorie. Potrivit dr. Vasile Diaconu, de la Muzeul de Istorie și Etnografie Tîrgu Neamț, o mare parte din rezultatele investigaţiilor din situl de la Ţolici au fost deja publicate în reviste de specialitate din ţară, dar mai ales din străinătate, dată fiind importanţa vestigiilor de aici.
Situl de la Lunca, comuna Vânători, constituie unul dintre obiectivele arheologice importante de la est de Carpaţi, care prin consistentele depuneri Starèevo-Criş, Precucuteni, Cucuteni, Costişa-Komarovo, Noua, Corlăteni şi Canlia, cât şi prin resturile materiale ce aparţin culturii ceramicii liniare, perioadei de tranziţie la epoca bronzului, daco-carpilor, culturii Sântana de Mureş, secolelor V-VII, X-XII şi Evului Mediu dezvoltat, evidenţiază interesul permanent al comunităţilor din zonă pentru cel mai abundent izvor de apă sărată de pe Culmea Pleşului, o ramificaţie a Carpaţilor Orientali
Mai jos, câteva imagini de la situl arheologic de la Lunca, punct Poiana Slatinii.
De asemenea, tot în zona izvoarelor sărate, au fost efectuate cercetări cu scopul identificării speciilor halofile. Determinările au fost făcute de dr. Emilian Pricop, de la Muzeul de Științe Naturale Piatra-Neamț.
Termenul de halofil face referire la organismele vii care pot trăi în mediul sărat, adică în mediile în care concentrația de sare este ridicată. Organismele obișnuite nu pot trăi în medii foarte sărate, însă halofilele pot datorită unor adaptări fiziologice ce le permit să rețină apa.
sursa foto CMJ Neamț
