Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.
Search
joi 27 iunie 2019
  • :
  • :

Ce ar trebui schimbat sau corectat la sistemul de învățământ din Neamț?

Sistemul de învățământ din Neamț este și trebuie tatat ca o problemă prioritară. Ca și în sistemul de învățământ din România, la Neamț se pot observa încă multe contraste între școlile din mediul urban și cele din mediul periferic sau rural. Este, în continuare, nevoie de o implicare comuna a instituțiilor locale și centrale pentru crearea unui echilibru între condițiile din mediul rural și cele din mediul urban pentru elevii și cadrele didactice din aceste unitați de învățământ.

Ca o observație conturată în urma discuțiilor purtate cu mulți cetățeni din Neamț s-ar putea reproșa sistemului de învățământ din județul nostru un grad prea ridicat de politizare care a dus la blocarea evoluției cadrelor didactice bune, dar neimplicate politic. De asemenea, vorbind cu multe cadre didactice am găsit în sistemul de învățământ din Neamț mulți buni profesioniști, dar fără nicio înclinație spre pedagogie, sau manageri de școli buni profesori, dar slabi manageri și multe alte anomalii, toate decurgând din destabilizarea scării de valori reale și înlocuirea ei cu cea unde primeaza servilismul politic sau nepotismele.

Dincolo de opiniile noastre, o parte dintre lacunele sistemului de învățământ observate și de persoanele publice din județul Neamț sunt prezentate ca fiind legate de infrastructură modestă, finanțare insuficientă, o lipsă de implicare a autorităților locale, salariile mici ale cadrelor didactice, lipsa de aplicare a metodelor pedagogice moderne, abandonul școlar, programa extrem de încărcată și multe ale aspecte pe care le puteți descoperi mai jos în răspunsurile la întrebarea „Ce considerați dumneavoastră că ar trebui schimbat sau corectat la sistemul de învățământ din Neamț?”

Mihai Apopii, președinte Camera de Comerț Neamț

apopii1. Invatamantul gimnazial restrucurat si orientat spre aptitudinile corect determinate ale copiilor.

2. Atentie sporita din partea consilierilor din scolile generale si familiei pentru orientarea pentru parcusul postgimnazial in functie de competentele copilului. Abordarea invatamantului profesional ca pe un traseu firesc de pregatire (in Germania 70% abordeaza invatamantul profesional. Dintre acestia, 60% ajung dupa ce au o meserie in invatamantul superior).

3. Progama scolara simplificata în cadrul invatamantului profesional si teoretic obligatoriu. Trebuie abordat invatamantul dual unde firma suport are un rol determinant in stabilirea curriculei.

Adrian Bourceanu, consilier județean PSD

Adrian-Bourceanu-ATOP-1024x706Voi răspunde întrebării adresată de publicația dumneavoastră ținând cont atât de propriile opinii privind sistemul de învățământ nemțean cât și de concluziile desprinse ca urmare a discuțiilor purtate cu profesioniștii acestuia. Fară a avea pretenția că voi face o corectă clasificare a problemelor pe care le-am identificat, in sensul ordinii in care le voi enumera, este de la sine înțeles ca nu putem avea învățământ performant fără infrastructură moderna.

Este foarte adevărat că am avut în deceniile trecute performnță școlară și cu o infrastructură modestă, dar în anul în care vorbim acest lucru nu mai este posibil. Prin infrastructură înțeleg școli moderne dotate cu laboratoare de specialitate, biblioteci, grupuri sanitare civilizate, sali de clasă spațioase, săli și terenuri de sport. Asta ar fi condiția necesară dar nu și suficientă pentru un învățământ dacă nu performant măcar decent.

În condițiile unui abandon școlar destul de ridicat, nu poți avea pretenția limitării acestuia, trimițând elevii să învețe în spații insalubre, friguroase și respingătoare. Ca să avem infrastructură trebuie să coborâm la al 2-lea palier al discuției și anume finanțarea. Și dacă vorbim de finanțare vorbim de implicarea autorităților locale, respectiv a consiliilor locale și a primarilor în tot ceea ce înseamnă reabilitarea, construcția și dotarea unităților școlare. O mai bună implicare a autorităților locale o bifăm la capitolul ” îmbunătățiri ” din conținutul întrebării Dumneavoastră.

Având infrastructură bună, trebuie să acordăm o atenție sporită și cadrelor didactice , calității profesionale a acestora, dar și necesității asigurării unui nivel de trai corespunzător, mai ales a celor care își desfășoară activitatea în mediul rural. Asta pentru că nu este de ajuns să fii un foarte bun dascal dacă esti „strivit” de nevoile și de grijile supraviețuirii în fața elevului pentru care trebuie sa fii un model și o cale de urmat. Mă refer aici la salariile dascălilor, la condițiile de viață ale celor care au ales să trăiasca în mediul rural, la decontarea transportului, adică la chestiuni care stau tot în puterea și competența autoritații administrative.

Apoi urmeaza alte probleme care țin de programa școlară, care din punctul meu de vedere este mult prea încărcată, cel puțin pentru elevii din ciclul gimnazial, de birocrația excesivă la care sunt supuse cadrele didactice și conducerile unităților de invățământ, la descentralizarea care în acest moment este insuficient realizată, în condițiile în care ministerul de resort și-a menținut prerogative care nu țin cont de realitățile și necesitățile locale ale invățământului. Într-adevăr, numărul și calificarea absolvenților sistemului de învățământ nu se corelează deloc cu necesitățile pieței muncii și în acest context, acești oameni se trezesc că aleargă după un loc de muncă, descoperind că nimeni nu cere calificarea lor. În acest context se impune o cooperare între agenții economici, unitățile de învătământ și autoritățile administrative care să urmărească corelarea calificării absolvenților cu cerințele pieței muncii. Aș vorbi spre final și de necesitatea ca sistemul de învățământ nemțean să încurajeze descoperirea adevăratelor înclinații ale elevilor către anumite domenii, să-i canalizeze mai mult sa-și găsească preocupări extrașcolare constructive și pozitive, să încerce stimularea acestora prin gândirea unui sistem de recompensare interinstituțională și socială pentru meritele și performanțele lor.

Dragoș Chitic, primar

chiticDespre sistemul de invatmant romanesc se tot discuta de ani de zile dar,  din pacate,  s-a facut prea putin pentru a fi reformat sau masurile aplicate nu au fost cele mai potrivite.

Desi rezolvarea problemelor majore ale educatiei nationale tine mai putin de autoritatile locale, deciziile importante in acest sens fiind in competenta structurilor  de la nivel central,  ne straduim sa ne implicam cat mai mult in schimbarea in bine a invatamantului romanesc. Este in mod evident nevoie de o reforma educationala la nivel national  care sa faca invatamantul mai practic, mai atractiv si adaptat cerintelor societatii de astazi.

Administratia publica locala din Piatra Neamt trateaza educatia ca o prioritate. In cadrul primariei pietrene exista un compartiment specializat care monitorizeaza permanent nevoile si problemele existente in scoli. Intalnirile permanente, consultarile cu directorii unitatilor de invatamant ne ajuta sa fim eficienti, sa intervenim acolo unde este mai multa nevoie. In fiecare an alocam sume importante in buget pentru ca infrastructura de invatamant din oras sa asigure, atat elevilor cat si cadrelor didactice, confortul optim pentru desfasurarea activitatii. In plus, avem in pregatire un proiect prin care vom moderniza prin fonduri europene 35 de unitati de invatamant din Piatra Neamt.

La  investitiile in spatiile de invatamant se adauga si sprijinirea unor activitati educationale desfasurate de unitatile de invatamant, stimularea performantei scolare prin premierea anuala a elevilor cu rezultate deosebite, incurajarea frecventarii cursurilor scolare, sprijin pentru invatamantul professional in sistem dual, precum si alte forme de implicare si sustinere din partea administratie locale .

Oana Bulai, consilier județean PSD

Oana BulaiTema legată de sistemul de învățământ este una care m-a preocupat dintotdeauna, din mai multe motive. Unul ar fi prin prisma faptului ca mama a lucrat în învățământ și am putut observa cât efort presupune acest job, altul ar fi preocuparea mea constantă în a evolua și de aceea am participat la tot felul de cursuri de dezvoltare personală și sunt certificată ca formator, alt motiv ar fi faptul că am fost elevă, studentă, masterandă și știu despre ce vorbesc atunci când mă raportez la educația din școala românească și altul ar fi faptul că sunt mămică și văd cu ce se confruntă copilul meu de 8 ani.

Alfie Kohn, scriitor şi psiholog pe probleme de educaţie, spune că toți românii ar trebui să se întrebe care este scopul educării. Dacă vrei ca România să se întoarcă în era dictatorilor, atunci ar trebui ca elevii să urmeze direcţii, fără să le pună sub semnul întrebării, să memoreze evenimente şi să le expună în cadrul testelor. Şi apoi să fie judecat după test, din dorinţa de a primi o anumită notă. Dacă vrei ca România să fie o societate democratică, nu este suficient ca ei să memoreze informaţii cu care au fost bombardaţi.

Profesorii trebuie să îi asculte mai mult, iar elevii să vorbească mai mult, sistemul de învăţământ ar trebui să fie organizat în jurul problemelor, proiectelor şi întrebărilor cu adevărat importante, nu asupra informaţiilor pe care le pot citi pe telefon.

Trebuie să fie „critical thinkers”, să aibă un dialog constant, de la vârste foarte fragede, nu să citeze autorităţi sau să ofere informaţii care le-au fost predate. O societate liberă începe cu o şcoală care nu seamănă deloc cu educaţia tradiţională, bazată pe memorare şi examene.

Memorarea este bună numai pentru a da teste, nu este bună în a-i ajuta pe elevi să devină creativi, membri activi ai unei societăţi democratice sau oameni buni, cinstiţi. Există o mare presiune în a memora.

Elevii care studiază pentru examene, nu dorm, pierd prieteni, încrederea în ei. Este rău pentru dezvoltarea psihologică a copiilor, dar, ce am dorit să accentuez, este rău şi pentru dezvoltarea lor intelectuală.

Alfie Kohn, scriitor şi psiholog pe probleme de educaţie ne spune cat se poate de clar: Fără teme.

Niciun studiu nu a arătat că e nevoie să înveţe în runda a doua, după o zi petrecută la şcoală. Cel puţin nu până nu au 15 ani. Familia trebuie să decidă ce trebuie să se petreacă în timpul dedicat familiei.

Şcoala nu ar trebui să aibă dreptul să spună copiilor şi părinţilor ce să facă atunci când nu sunt la şcoală. Dar studiile nu au arătat niciun beneficiu. De altfel, anumite studii culturale au arătat că cei mici se descurcă mai bine unde nu sunt deloc sau sunt puţine teme.

În plus, în școala românească nu există cursuri de dezvoltare personală. Vreau ca cel mic al meu să învețe să fie campion, nu oaie în turmă. Vreau cursuri în care să învețe cum să reușească în viață, cum să-și dezvolte aptitudinile și să aibă parte de educație financiară pentru că noi părinții știm că pentru asta ne străduim mare parte din viața, daca nu, chiar toată.

Viitorul țării sunt copiii noștri și acesta poate fi unul pozitiv, doar în măsura în care ne asumăm upgradarea sistemului educațional.

În final, nu-mi rămâne decât să sufăr alături de copilul meu și să ne străduim în continuare să ne facem temele.

Aceasta este o temă pentru care voi depune toate eforturile în a schimba ceva.

Luminița Vîrlan, viceprimar

varlan_5Sistemul de învățământ din județul Neamț este parte integrantă din sistemul de învățământ național și, în consecință, e dificil de stabilit cel puțin la nivelul structurii, dar si al conținuturilor, modificări majore.

Totuși, după 33 de ani de „itineranță” în educație pot să afirm că primul lucru pe care l-aș schimba ar fi mentalitatea celor care lucrează în școli, precum și mentalitatea autorităților locale, care sunt responsabile de tot  ce înseamnă investiție în unități de învățământ. De foarte multe ori autoritățile locale alocă fonduri discreționar (din varii motive politice, personale etc.) către școli, se fac investiții fără finalități, astfel că dotările rămân doar elemente de butaforie, nefiind funcționale. Dotările materiale într-o unitate de învățământ reprezintă pre-condiția bunei stări în școala publică, dar, din păcate, acest lucru a ajuns o preocupare mai cu seama pentru părinți.

O altă temă este cea a calității actului instructiv- educativ de care sunt responsabili managerii instituțiilor de învățământ, precum și întreg corpul profesoral și din această perspectivă e nevoie de o altă abordare, de schimbare a „scenariului” vieții școlii.

Mentalitățile retrograde  ne fac să asistăm în anumite circumstanțe la o patologie severă, care riscă să reverbereze în spațiul comunitar.

Personal aș pune accentul pe educarea valorilor umane și pe recalibrarea instituției dirigintelui, pe crearea unui raport just între lectura de tip tradițional și încorporarea internetului în viața educațională (a nu se înțelege prin internet doar rețelele sociale). De asemenea, aș încerca să minimizez presiunea antieducațională a străzii precum și a presei audio sau video, care cultivă teme ce pot duce la criza morală a tinerilor.

Dacă ar fi să mă refer la ceea ce trebuie schimbat la nivel național insist  pe o temă destul de frecventată și anume, modificarea programelor școlare (să nu uităm că cea mai mare parte din ceea  ce s-a inventat în secolul al XX-lea încă nu este predat în școli), precum și a manualelor școlare care fac permanent recurs la memoria tinerilor și nu îi plasează într-un orizont de creație și interogație.

Mihai Obreja, consilier local PNL

obrejaSistemul de învățământ, așa cum l-am cunoscut și simțit în cei 54 de ani trăiți în școală în diferite ipostaze: elev, învățător, student, profesor, inspector sau director, are un potențial redus de schimbare, este ușor inert, iar rezistența la schimbare este mai degrabă o trăsătură dominantă a acestuia decât una de neglijat. Suntem într-un paradox: toți clamează schimbarea, elevi, părinți, cadre didactice, decidenți, autorități publice, dar foarte puțini sunt cei dispuși să o și accepte. Ce aș schimba sau ce aș corecta în  învățământul nemțean? Nu este simplu de dat un răspuns nici pentru cineva care de 36 de ani este implicat total.

Mai mult, răspunsul pentru mine acum impune 2 perspective de abordare. Ca profesor, dacă aș participa și la actul de decizie, aș regândi rețeaua școlară. Cred că atâta timp cât rezultatele la examenul de bacalaureat la unele licee, în mare parte tehnologice, sunt de nivel scăzut, în unele cazuri în mod curent nu depășesc 10%, acestea ar trebui, treptat, transformate în școli profesionale, lucru sesizat și susținut chiar și de o parte a mass-media. Nu este ușor. Ar trebui să ne schimbăm mentalitatea toți cei din comunitatea școlară: elevi, părinți, cadre didactice. În mod cert se impun schimbări în modul de evaluare a managementului școlar. Cât timp toți managerii de unități școlare primesc calificativul maxim la evaluările anuale, în absența aplicării unor indicatori de performanță cuprinși în contractul de management, să nu ne așteptăm la schimbări. Sau poate vor veni cu noii manageri, după concurs?

Nu ar fi lipsit de importanță reală faptul ca programele naționale prin care se urmărește, printre altele, reducerea abandonului școlar, gen Cornul și laptele, O masă caldă, să fie atributul unităților școlare, asigurându-se o mai bună gestionare a banului public, dar și evitarea unor situații neplăcute, cum este cea existentă astăzi, când peste 40.000 de elevi din Neamț așteaptă cornul și laptele. 

Ca parte a administrației publice, din poziția de consilier municipal, mi-aș dori să investim cu prioritate în infrastructura școlară, pentru finalizarea unor lucrări de reparații a spațiilor școlare, finalizarea construcțiilor începute cu ani în urmă și abandonate, și nu în ultimul rând, dotări cu mijloace moderne pentru asigurarea unui învățământ de calitate, sănătos și sigur. Cred că trebuie încurajate școlile, asociațiile de elevi, de părinți, să gândească și să dezvolte programe, proiecte, inclusiv europene, având ca partener administrația locală, din care au de câștigat în primul rând, copiii noștri. Poate ar fi bine dacă autoritățile publice locale, împreună cu agenții economici, asociațiile de părinți, s-ar implica în organizarea și finanțarea unor programe after school. Trebuie sprijiniți în continuare elevii care provin din familii cu venituri mici, prin acordarea de burse sociale, dar și elevii merituoși prin oferirea de burse de merit și performanță.

Sunt multe schimbări care nu se pot impune și realiza la nivel local și care trebuie să facă obiectul unor politici educaționale naționale.

Emilia Arcan, consilier cabinet președinte CJ Neamț

PRESEDINTE EMILIA ARCANO educatie de calitate incepe cu un confort care trebuie asigurat celor implicati in acest domeniu: cadre didactice, elevi, părinții elevilor.

Este adevărat ca unele dintre școlile din județul Neamț beneficiază de cele mai bune conditii, de confort, de dotări, in vreme ce altele arată jalnic, sunt neintreținute și nu se intrezarește nici o sperantă de reabilitare a lor, din lipsa fondurilor in bugetele locale.

In aceste conditii, administrațiile locale trebuie sprijinite pentru a pune la punct unitătile de invătămant, pentru că numai așa copiii ar putea avea șanse egale la educatie.
      
Nici cadrele didactice si ceilalți angajați ai sistemului nu trebuie să fie neglijați, pentru că și ei au nevoie de un conform la locul de muncă și de salarii motivante.

Deși par probleme generale, ele se regăsesc în fiecare unitate de învățămant, fie ea de elită sau dintr-un sat indepărtat.

De aceea răman la ideea că educația este cărămida de la baza structurii societății și este nevoie de o consolidare a ei, pentru rezistenta unei natii!

Iar niște părinti care respectă școala și o așează in ierarhia valorilor acolo unde îi este locul, la înalțime, vor fi mereu niște părinti fericiti, care își vor indemna copiii să studieze!

Constantin Teodorescu, consilier local PNL

teodorescuCe trebuie schimbat? Este foarte simplu:

1. Orele să fie de 30 minute, maxim 35.

2. Programa școlară la maxim 2/3 de cât este acum.

3. Profesorii să nu mai fie cei care corectează și aplică sancțiuni, ci să fie cei care să descopere unde este elevul bun.

4. Să dispară pixul roșu din mâna și din mentalitatea profesorului.

5. Învățatul să se facă la școală și nu acasă.

6. Bacalaureat la maxim trei obiecte.

7. Să nu se mai învețe în schimbul doi, ci numai dimineața, acolo unde este cazul.

8. Folosirea logicii în învățare și nu toceala.

9. Să conteze elevul și nu rezultatele, copiii trebuiesc susținuți, nu sancționați.

10. Implementarea mai activă a învățământului dual și explicarea lui.

Marius Ghineț, consilier local PMP

ghinetReferitor la intrebarea adresata de Dvs. privind sistemul de invatamant din Neamt, as completa si din Romania:

  1. Alocare bugetara mult mai mare pentru invatamant
  2. Modificarea / simplificarea programei scolare, mult prea incarcată
  3. Reinfiintarea scolilor de meserii
  4. Acordarea de bonusuri financiare profesorilor care obtin rezultate deosebite
  5. Modernizarea / actualizarea programei scolare conform cerintelor actuale ale pietei
  6. Dezvoltarea si punerea in valoare a calitatilor individuale ale fiecarui elev

Ce as dori eu de la sistemul de invatamant din Neamt: calitate, eficienta, randament, performanta, standarde .

 

Victor Marghidan, consilier local PSD

marghidanSistemul public de învățământ din Neamț nu poate fi separat de sistemul național și nu poate fi schimbat sau corectat major pe plan local. Consider, totuși, că se pot aduce câteva îmbunătățiri sistemului public de învățământ din Neamț.

Funcționarea corectă a învățământului este condiţionată de o strânsă colaborare instituțională între Primărie și celelalte instituții ale statului direct răspunzătoare acest domeniu: Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifce, Prefectura, Inspectoratul Școlar, primăriile și consiliile locale ale celorlalte unităţi teritorial administrative din judeţ, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Comunitatea locală trebuie să se implice în mod real, activ şi responsabil la nivelul unităţilor şcolare în funcţionarea şi dezvoltarea serviciilor educaţionale de calitate.

O mare provocare pentru viața familiilor din mediul urban al județului Neamț o reprezintă creșterea și supravegherea copiilor în perioada în care părinții se afă la locul de muncă. După orele de școală, mulți copii rămân nesupravegheați și nu au sprijin pentru efectuarea temelor. Efectul este îngrijorător. În ultimii ani, s-au înregistrat din ce în ce mai multe cazuri de abandon școlar. La unele instituții ce oferă servicii de after-school, părinții sunt nevoiți să acopere fie costurile de masă, fie cele de plată a supraveghetorilor, ceea ce reprezintă o piedică în frecventarea unităţilor after school exact pentru copiii care ar avea mai mare nevoie de astfel de servicii. Consider necesară echiparea fiecărei şcoli cu un after school, în funcție de infrastructura existentă – organizarea acestuia în săli de clasă, care pot fi adaptate pentru astfel de activități. O nouă abordare privind sistemul de învătământ privește încurajarea companiilor private şi dezvoltatorilor imobiliari de clădiri de birouri sau rezidențiale de a include componenta after school în viitoarele lor proiecte de dezvoltare.

Învățământul nemțean trebuie să se remarce și prin activitatea cluburilor sportive școlare. Fondurile alocate în prezent acestor unități, prin Ministerul Educației, nu acoperă nici pe departe necesarul de fnanțare al activităților, fenomenul de subfnanțare find deja cronicizat, astfel încat se pune în pericol calitatea activităților sportive desfășurate cu elevii. Un alt proiect prioritar este construirea unui complex multifuncțional pentru activități extrașcolare pentru copii și tineri. Complexul, administrat de municipalitate sau de Consiliul Județean, poate avea sală de sport de nivel competițional, patinoar, bazin de înot, sală de spectacole şi săli de curs, toate cu acces gratuit pentru elevii nemțeni. De asemenea, persoanele din unitățile de învățământ din rețeaua școlară a județului Neamț vor putea benefcia de toate serviciile complexului multifuncțional.

Nivelul de pregătire al elevilor este strâns legat de absenteism. Combaterea absenteismului prin asigurarea celor mai bune condiții de studiu pentru elevi este cheia unui sistem de învățământ performant. De asemenea, să nu uităm de profesori care trebuie să înțeleagă rapiditatea cu care se succed generațiile de elevi. Astfel, aceștia trebuie să aibă permanent acces la programe de formare și de perfecționare profesională.

nastasaCarmen Nastasă, director Centru pentru Cultură și Arte Carmen Saeculare Neamț

Cred că învățământul, în general, ar trebui mai aplicat pe cerințele de pe piața muncii. Consider că, având acest obiectiv, programele de învățământ s-ar mai putea „aerisi” puțin, ar mai scăpa de informații și chiar discipline inutile. O reformă a învățământului se face în țara noastră, cred că s-au făcut pași importanți, dar mai sunt încă lucruri de pus la punct.

Sebastian Burduja, președinte PACT

burdujaAm spus-o mereu: România pe bune începe cu şcoala pe bune. Educaţia ar trebui să fie prioritatea zero în programul oricărui decident politic. Dezvoltare fără educație nu se poate, iar investițiile în educație înseamnă de fapt șansa generațiilor de mâine de a-și atinge potențialul. O reformă amplă a sistemului de învăţământ este vitală și urgentă, întrucât după reforma lui Spiru Haret şi cea din regimul comunist nu am avut o schimbare de paradigmă adecvată secolului în care trăim. 

Cea mai mare problemă a sistemului de învăţământ din România şi din Neamţ este faptul că nu este conceput în jurul elevului. De aici rezultă toate celelalte probleme: 40% dintre elevi sunt analfabeţi funcţionali, conform rezultatelor la testele PISA; rata absenteismului este foarte ridicată, cu circa 1,5 milioane de absențe înregistrate anual în județul Neamț (circa 400.000 doar în Piatra Neamț); rata abandonului şcolar este de asemenea extrem de mare, mai ales în rândul grupurilor marginalizate (la nivelul României, numai 12% si 6% din barbatii si respectiv femeile de etnie rromă au absolvit toate cele 4 clase de liceu); numai 59% din copiii din mediul rural și numai 37% din copiii de etnie rromă sunt înscriși la o grădiniță.

Soluţiile există, dar necesită viziune și curaj din partea decidenților politici — oamenii cu pixul în mână. În primul rând, este nevoie de o arhitectură curriculară total schimbată – materii la alegere în proporție de 30%, reducerea numărului de ore (maxim 30 de ore / săptămână în școală), schimbarea modelului de învățare dintr-unul axat pe memorare într-unul axat pe gândire critică și corelarea sistemului educațional cu cerințele pieței muncii. 

În al doilea rând, carierea profesorilor trebuie pusă pe baze meritocratice și transparente. O măsură care se impune este desfiinţarea titularizării, care nu mai există în statele dezvoltate din UE, în paralel cu organizarea unor concursuri pe bune pentru a selecta dascălii care merită să rămână într-adevăr la catedră. De asemenea, motivarea financiară a profesorilor este vitală pentru a avea dascăli bine competenţi şi a asigura o concurenţă reală, inclusiv — sau mai ales — în mediul rural, unde se impun stimulente financiare speciale pentru profesori. La fel ca în Statele Unite, elevii/studenții ar trebui să evalueze fiecare curs, iar aceste evaluări ar trebui să conteze în deciziile de promovare și salarizare a profesorilor, cel puțin pentru învățământul terțiar. 

O altă măsură pe care eu o susţin pentru a avea o şcoală pe bune este desfiinţarea inspectoratelor şcolare, care blochează sistemul — cu câteva excepții — în politizare și corupție. Trebuie să existe în continuarea inspecţii şcolare, dar nu este normal ca o instituţie să se verifice pe ea însăşi. Exemplul Marii Britanii în care inspectorii şcolari ţin de Majestatea Sa, iar şcolile de Ministerul Educaţiei, este relevant în acest sens. 

Nu în ultimul rând, elevii noștri trebuie să învețe în școli și licee sigure, decente și moderne. Este inadmisibil ca în România de azi, în județul Neamț, să existe 47 de clădiri în administrația școlilor fără autorizație sanitară, iar 33 nu au autorizație de securitate la incendiu. Zeci de școli au încă toaletele în curte. Practic, în România am uitat să avem grijă de resursa cea mai importantă a unei țări: copiii noștri. Adică viitorul nostru. Trebuie prioritizate urgent investițiile în infrastructura școlară și finalizate mai întâi lucrările în execuție. În funcție de tendințele demografice, se pot demara noi proiecte de reabilitare a infrastructurii existente.

I.R.




8 comentarii la “Ce ar trebui schimbat sau corectat la sistemul de învățământ din Neamț?

  1. Basil

    Din interviurile de mai sus ,reiese fara echivoc , importanta invatamantului in educatia personala . Cel putin in ceea ce privesc „batranii” , educati in spiritul politicii de dupa ’90 , se observa alunecarea pe langa subiect si detalierea unor directii preluate din politica partidului , fara a cunoaste subiectul , solutiile si masurile ce trebuiesc luate . mai pe romaneste „abureala” . In schimb tinarul Burduja , gaseste asa cum si spune , pe bune , principalele caracteristici si masuri incipiente ce sunt necesare . Pe zi ce trece incep sa cred din nou , ca mai sunt si romani care inteleg ceva , in rest doar vorbe ….goale .

    Raspunde
  2. Elena Roibu

    Totul!cadrele didactice sa-si revizuiasca comportamentul in primul rand.sa nu-și permita niciodată dar niciodată,sa loveasca sau sa urle la copii. Sunt platite tocmai ptru copii. Sa nu uite asta!

    Raspunde
  3. Mihaela Ciofoaia

    Rigiditatea unor cadre din învățământ , care au tendința de a se purta cu foarte multă ,,superioritate ” , chiar și cu părinții, uitând de regula bunului simț și care , doar la ideea că stau în mediul rural, devin rasiști și fără pic de respect !
    Tot românul , a pornit de la sat !

    Raspunde
  4. florin

    Vezi, draga tatii? D-aia inveti tu la pregatitoare notiuni precum „propozitie enuntiativa”, „monosilabica”, bla, bla, bla… Eu stiu ca nu-ti place la scoala de pe-acum. Dar ce sa facem? O sa te obisnuiesti si cu corecturile cu rosu… si cu competitia… Asa e si-n viata. Trebuie sa te lupti, sa demonstrezi ca esti cel mai bun, sa accepti corecturi (la salariu, cel mai des)…
    Povestile si joaca nu sunt pentru tine. Sunt pentru cei ce se joaca cu destinele noastre: al meu, al tau…

    Raspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *