Barajele de pe Valea Bistriţei în Colecţii Muzeale

Printre valorile expuse sau depozitate spre conservare la Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, un loc important îl ocupă colecţiile de artă, care cuprind lucrări de pictură şi grafică realizate de artişti profesionişti, în perioada transformărilor complexe de peisaj, sociale şi economice, determinate de construcţia de la Bicaz a barajului, lacului de acumulare, fabricii de ciment şi a hidrocentralelor de la Stejaru şi Bâtca Doamnei.
„Rapsozii” acelor evenimente au poposit la casele de creaţie din Piatra Neamţ şi Bicaz, în perioada 1955-1965, gazde fiindu-le pictorii nemţeni Iulia Hălăucescu, Simona Vasiliu Chintilă, Dumitru Irimescu şi Ştefan Hotnog.
Foarte tineri şi entuziaşti, contaminaţi de atmosfera şantierelor, artiştii s-au implicat şi au transfigurat scenele de muncă, peisajele şi noile construcţii, în imagini artistice.
Cei care semnează lucrările de pictură şi grafică aflate în Colecţiile Muzeului de Artă din Piatra Neamţ, şi ale Muzeului de Istorie din Bicaz, ocupă astăzi un loc distinct în ierarhia valorică a artei romaneşti contemporane: Nicu Enea, Iulia Hălăucescu, Dumitru Irimescu, Ştefan Hotnog, Vasile Dobrian şi Brăduţ Covaliu.

Supranumită „Doamna acuarelei romaneşti” Iulia Hălăucescu (1924-2007) s-a consacrat cu lucrările monumentale dedicate Văii Bistriţei, realizate în tehnica uleiului şi acuarelei într-o viziune originală, folosind contururi energice şi o cromatică intensă.

Dumitru Irimescu (1916-1992), elev al lui N.Tonitza şi Octav Băncilă, a pictat imagini cu munţi şi arhitecturi create de munca istovitoare a oamenilor şi utilajelor, perspective şi ritmuri învăluite într-o atmosferă caldă, solemnă.

Schiţele realizate în tuş şi acuarele de Vasile Dobrian (1912-1999) pun în evidenţă transformările peisajului în zona oraşului Bicaz, contrastele între formele de relief şi noile construcţii. În 1964, artistul a primit titlul de artist emerit pentru creaţia sa.

Veteranul grupului de artişti Nicu Enea (1897-1960) descinde din familia spirituală a lui Aurel Băeşu (1896-1928). El s-a afirmat cu succes în portretistică şi în scene rurale iar la Bicaz a pictat peisaje industriale şi portrete de muncitori, în care admirăm spontaneitatea, verva pensulaţiei şi armonia cromatică.

Brăduţ Covaliu (1924-1991) peisagist şi portretist a debutat pe şantierele Bicazului, unde a redat legăturile omului cu spaţiul înconjurător, integrarea lui în freamătul vieţii moderne.
În 1962, artistul a fost distins cu premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române.
Folosind o

cromatică luminoasă şi caldă, Marin Predescu (n.1932), pictor monumentalist şi de şevalet, s-a preocupat să redea în peisajele de la Bicaz expresivitatea geometriilor industriale, ritmurile rezultate din alternanţa lor.
Profesor în învăţământul nemţean între 1949-1966, Ştefan Hotnog (1920-1993) s-a remarcat mai mult ca grafician; acuarelele sale cu tematica barajelor, redau geometria formelor realizate din jocuri de culori transparente.
Lucrările realizate de această grupare de artişti, păstrează vie memoria oamenilor asupra evenimen-
telor şi locurilor pe care le regasesc in
artă cu o încărcătură spirituală profundă.

Muzeograf Violeta Dinu