Adevărul despre revoluția din 89 în Neamț

Revoluția m-a prins în Piatra Neamț pe la 15 ani și sincer nu mi s-a părut deloc ceva spectaculos pentru că vârsta nu îmi permitea să conștientizez pericolul la care se expun oamenii  ieșiți în stradă.
Revoluția pentru mine a însemnat mai mult o deplasare cu băieții de la bloc în zona clădirii telefoanelor unde niște indivizi aruncau pe geamuri cărți și tablouri cu care s-a făcut apoi un foc de tabără, și cam atât … Desigur că nici până acum nu am înțeles unde au dispărut comuniștii cei răi din Neamț care au nenorocit oameni, au trimis tineri la canal, au schilodit femei și au terorizat pe toată lumea.
Cea mai mare enigmă, ca să nu spun bătaie de joc față de românii care au murit în acele zile, este că deși ei au fost tineri  împușcați, se pare că nimeni nu i-a împușcat sau poate va trebui să mai așteptăm încă 25 de ani ca să aflăm că vinovați de crimele de la revoluție se făceau chiar oamenii care, ulterior și vremelnic chiar, ne-au condus destinele, au candidat, și noi, ca o nație inteligentă, chiar i-am votat. Spuneți dumneavoastră ce poate fi mai sublim decât să aflăm peste un timp că cei vinovați de măcelul din 89 ne-au cerut la un moment dat voturile și noi am mers cu toată familia și am pus ștampila pe cei care ne-au omorât rudele… ce poate fi mai românesc de atât ?
Ca să revenim la Neamț, nu sunt eu îndreptățit să judec pe cei care se numesc acum revoluționari pentru că oamenii și-au riscat viața lor și a familiilor lor ieșind în stradă contra unui regim comunist, dar … personal îmi este rușine de faptul că nemțenii noștri care erau comuniști și securiști zeloși și ne-au nenorocit bunicii, părinții sau vecinii, nu au fost pedepsiți absolut deloc. Nu demult am văzut niște poze de la o înmormântare a unui important om din Neamț și am recunoscut fețele multor jeguri de comuniști pe care, copil fiind, rudele mele mi-i arătau pe stradă sau în diverse ocazii spunând ”Uite ăla e cel care trimite oamenii la canal” , ”ăla e securistul de la fabrică, cel care l-a bătut pe muncitorul ala care a murit in 2 saptămâni” etc.
Îmi amintesc că pe strada unde locuia străbunica mea se mutase un cuplu de tineri proaspăt căsătoriți pe care-i vedeam zilnic împreună mergând de mână indiferent de ce vreme era … pe atunci toată lumea mergea pe jos… Un cuplu care mi se părea ciudat, deoarece tot timpul aveau zâmbetul pe buze … o fericire debordantă. Până într-o zi, când bărbatul a dispărut, femeia a început să meargă doar cu capul în pământ, ca după câteva luni să înceapă să primească vizitele unui alt bărbat și să se ascundă de toți vecinii. De abia după revoluție am aflat că pe frumoasa vecină pusese ochii un împuțit de securist care i-a trimis bărbatul la Canalul Dunăre – Marea Neagră și pentru a-l aduce înapoi, femeia a trebuit să accepte …  Din păcate, acesta este un caz din multele orori petrecute în Neamț … iar toți aceia care au făcut rău, nu doar că nu au fost pedepsiți, dar au și niște pensii de te crucești…
Stau și mă întreb dacă nu cumva unii oameni au murit degeaba în 89 ….
Din păcate, toți acei oameni au scăpat nepedepsiți și încă încasează pensii de multe zeci de milioane de lei … acesta este adevărul despre ce s-a întâmplat, sau nu s-a întâmplat acum 25 de ani …

Iosub Robert

PS: Nu pot vorbi niciodată despre comuniși fără să nu îmi aduc aminte de cel care reprezenta comunismul în universul meu de elev la un liceu pietrean. El era tovarășul profesor de fizică Lăcătușu Mihai, director la Liceul Energetic la momentul revoluției, comunist înflăcarat, dar și sportiv… judoka… Deși nu am avut plăcerea să interacționez direct cu el, îmi aduc aminte cât de frumos și cu câtă grație sovietică lovea cu piciorul în cap copiii de prin liceu … ca apoi, în democrație, să ajungă chiar și candidat pentru Primăria Piatra Neamț iar acum să se lăfăie într-o pensie frumoasă plătită chiar de copiii din generația unde împărțea el cu dărnicie comunistă picioare și alte scheme de judo… frumos, nu ? … și câți mai sunt ca el …