136 de ani de la nașterea lui George Enescu, ilustru compozitor, pedagog, pianist și violonist

„Nu mi-am servit țara decât cu armele mele: condeiul, vioara și bagheta„ – George Enescu

George Enescu s-a născut la 19 august 1881 în satul Liveni-Vîrnav, județul Botoșani, în familia arendașului Costache Enescu și a soției lui, Maria, fiica preotului Cosmovici. Acesta a fost al optulea copil și primul care n-a murit în copilărie. Numele lui era Gheorghe și părinții lui l-au alintat cu numele Jurjac.

A manifestat încă din copilărie o înclinație extraordinară pentru muzică, începând să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, iar la vârsta de 5 ani compune o primă lucrare, „Țara Românească, operă pentru vioară și pian”. Primele îndrumări muzicale le-a primit de la părinți și de la un vestit lăutar, Niculae Chioru. În 1886, viitorul artist îl întâlnește pe renumitul compozitor Eduard Caudella, de la Iași, care îi va îndruma primii pași în muzică, marcându-i hotărâtor destinul.

La 5 august 1889, la numai 8 ani, George Enescu avea prima apariţie în public, cântând la vioară într-un concert de binefacere.

Creația sa componistică abordează aproape toate formele și genurile muzicale. Prin lucrările sale, a reușit sinteza între tradiția muzicală orientală, unde este inclusă și cea arhaică populară românească, și cultura muzicală europeană. Muzica populară, auzită în tinerețe mai întâi de la lăutari vestiți, apoi prin cunoașterea directă, a constituit întotdeauna pentru George Enescu un foarte bun aluat din care și-a plămădit operele. El a rămas atașat și interesat de arta „lăutarului”, de repertoriul lui și mai ales de… doină.

Impunerea operei enesciene s-a produs lent, limitativ ca repertoriu, Enescu continuând să rămână, după părerea multor interpreți și muzicologi, în ciuda cuceririlor tehnicii instrumentale, unul dintre cei mai dificili creatori.

Celebritatea internațională a lui George Enescu se datorează în special Rapsodiei Române Nr. 1, popularizată mai ales de Leopold Stokowski la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Philadelphia, uitându-se marile sale creații.

A fost membru corespondent la Academia de Arte Frumoase din Paris (1929), al Academiei „Santa Cecilia” din Roma (1931), al Institutului francez din Paris (1936), al Academiei de Științe și Arte din Praga (1937), iar la 12 august 1948 avea să fie primit, ca membru titular onorific, în Academia Română.

George Enescu a murit în noaptea de 3 spre 4 mai 1955, în apartamentul său din Rue de Clichy nr. 26 din Paris. A fost înmormântat la 7 mai, în Cimitirul „Pere Lachaise”, din capitala Franței.